O duminica obisnuita la GoPlayArt
De la repetitie pana la incuiat usa. L-am ales pe Vlad ca thumbnail. Am pus camera in colt si am lasat sa fie. Din cand in cand ne aminteam ca suntem filmati. Dar uitam repede. Cand ne aminteam, deveneam brusc, simpatici. Cand uitam, tot simpatici eram. Simpatici, simpatici, simpatici.
SELFIE CU IISUS BY GOPLAYART
GoPlayArt scoate din pepiniera, direct din sertarul de sus, ultima promotie de absolventi. Si cum toti spala rufe de Sfantul Ilie, au decis ca o parodie cu accente blasfemice este exact ce trebuie. Vino sa il vezi pe Jesus in viziunea noastra moderna, ca, fie vorba intre noi, daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui, cu “L” mare, atunci sigur el avea si umor si autoironie, iar noi… E cazul sa ne barbierim
Nerecomandat celor care
– Folosesc “bate” si “Dumnezeu” in aceeasi fraza
– L-au acceptat pe Iisus in suflet fara sa il treaca si prin filtrul mintii
– Zic “Doamne ajuta” fara sa se refere la niste femei care ajuta
CAND: SAMBATA, 1 OCTOMBRIE, ORA 19:30
UNDE: GOPLAYART, STR. SARAFINESTI NR. 16
DE CE: CITESTE MAI SUS, GRABITULE
GOPLAYART – GRUPA DE VINERI A INCEPUT ATELIERUL DE TEXTE
Grupa GoPlayArt de vineri, frumusei, imbracati in negru, citind monoloage si scene in 2. Examen – show inainte de Craciun. Hey-hey! GoPLAY!
Ce au ei de facut:
- Sa gaseasca texte moderne, misto, cu miza si conflict care sa li se potriveasca
- Sa faca perechi compatibile
- Sa le repete la ei acasa, in baruri, cafenele, in somn, pe masa si sub masa
- Sa vina la repetitii
- Sa mai si plece acasa la un moment dat
Ce avem noi, echipa GoPlayArt de facut:
SA II TRANSFORMAM IN SUPER-MEGA-ACTORI
WORKSHOP MONOLOAGE 10.0 BY GOPLAYART – 21, 22, 23 OCTOMBRIE
SOLO PERFORMANCE – MONOLOAGE BY GOPLAYART
Buf! Spang! Bam!
Se tranteste usa salii Berlogea a UNATC-ului cu o intrare de actor pe cat de coioasa, pe atat de involuntara… Si incepe discursul: “My government payed 6000$ so i could come to this shitty country and I had 6 fucking students in my class today”… Faceti cunostinta cu Eric Trules, profesor de arte dramatice la University of South California, un gagiu evreu-ish la cam 60 de ani, dinti de cal, pasionat de work and travel artistic, atat de pasionat incat s-a intors din Tailanda cu bomboane, o camasa inflorata si o nevasta cu 30 de ani mai tanara, amator de Silva bruna si de mici cu mustar, fost candidat la primaria New York-ului in costum de clown, unde a iesit pe locul 5 din 4 candidati. Era suparat gagiul ca nu avea cu cine munci, spre deosebire de bastinasii nostri masterali care abia asteptau sa iasa la o bere cand se pronunta chiulul. Intrerupea un moment in care noi ne prefaceam ca vrem feedback dupa un examen si profa se prefacea ca vrea sa il dea, dupa ce s-a convins singura prin autosugestie ca stie si ce vorbeste. M-am ridicat ca teleghidat, m-am dus la yankeu si i-am zis “Coaie, nu stiu cine esti, nu stiu ce predai, dar invata-ma tot ce stii…”, dupa care mi-am dat seama ca inca nu a invatat romana, asa ca i-am zis: “Testicles, I don’t know who you are…etc”. I-am zis cum ma cheama, a facut si el gluma cu pisica, am ras amandoi, mai putin el, si am pus tara la cale, dupa ce am cazut de acord care dintre tari. Asa ca m-a invitat zilnic de la ora 10:00 la workshop-ul de Solo Performance, si la 14:00 la improvizatie. Voi vorbi de ora 10:00, ca doar acolo a coborat ingerul si mi-a cerut taxa de protectie. A doua zi, la ora 9:55, trec pe langa sala unde aveam in mod normal cursul de pedagogie, si o apuc spre podul B al UNATC-ului, intrerupt de Radu Gabriel, mustaciosul din Voua expert in paranteze care reuseste sa porneasca de la mecanismele comice ale lui Zoe din Scrisoarea pierduta si sa ajunga in 2 minute la “De-aia Ikea e franciza”. “-Felix, nu vii la curs?” “-Nu”… Fara sa simt nevoia sa dau prea multe explicatii, le-am dat peste 2 saptamani, cand, daca era baiat destept, isi lua notite, dar n-avea caiet, avea mustata. La ora 10:00 eram stransi 12 oameni, printre care si un profesor de vorbire UNATC-ist care era mult mai castigat daca stia si alta limba in afara de rusa de balta si pasareasca. Nu voi descrie metoda, pentru ca 1 nu sunt prost 2 o voi folosi 3 imi place sa o ard empiric. In schimb, au trecut vreo 5 ani de la acel workshop dar mai tin minte fiecare picatura, fiecare nuanta si fiecare poveste. Voi da doar doua spoilere, pe care le-as da in mod normal la Cheia: “Vulnerability is your greatest strenght”, “Deschide rana si scrie din ea”. Mergand pe principiul “Nu fa ce face popa, zi-mi ce-ti face popa”, monologul de capatai al lui Eric Trules e despre cancerul lui, si despre cum l-a depasit. O colega a vorbit despre viata ei dificila la casa de copii, ca rrom in Romania, si cum si-a depasit conditia, acum e actrita prin Londra. Alta despre cum era sa ia HIV de la un marinar, eu despre cum pisatul pe bat nu e un test de sarcina decat cu rabdare. Dar nu mai e vorba despre noi. Etapa a trecut. Acum o facem despre voi. M-a invatat Eric, la impro, sa duc povestea mai departe. Ceea ce am facut. “If you build it, they will come”. Nu ma gandeam ca vor fi atat de multi, in schimb. Va prezint Solo Performance GoPlayArt. Am facut deja 7 workshop-uri la Cheia. Cam 80 de oameni ne-au trecut prin maini. Cam 120 de monoloage. Doar din cele prezentate. Multe lasate pe foi, dar scoase la suprafata. Fiecare seara de monoloage cu 80-120 de oameni in sala, claie peste gramada, cu usile deschise si cu canapele in hol, unde doar auzi, ca de… ai intarziat. Iaca ce am aflat noi de la elevii nostri, de la GoPlayArt, in procesul asta indelung, intins pe 2 din cei 4 ani ai GoPlay-ului:
– Cand tii un motan in brate e posibil sa iti dai seama ca vrei sa fii tata
– Cand iti mor oameni in brate, poate e cazul sa schimbi job-ul
– Daca un site de masaj erotic nu are poze, nu te duce
– Daca patul tau e rece, nu e de la calorifer, e de la divort
– Doua bete infipte in cur poate sa fie o rana din copilarie, nu numai un fetis
– Grasul din copilarie il mai tii cu tine si ca adult, chit ca ai slabit
– Cand vrei sa vinzi detergent contrafacut in targ la Vitan, e bine sa te freci pe maini si sa zici “bosulica”
– E bine sa iti iubesti pasarica
– Daca ai concurs de judo la Sala Polivalenta, nu te duce la Floresca, ca te dau parintii din Ploiesti disparut
– Muntele Athos te duce cu un picior in apa si altul pe mal
– Daca te duci in Beraria H, te trezesti cu palme
– “Vasten Pullen!” nu e o injuratura, e un austriac cu boala pe romani care nu intelege diferenta intre bursier si capsunar
– Jandarmeria iti darama usa si iti cere si o prajitura, chit ca trebuia sa intre vizavi
– Cand iti moare bunica si iti apare in vis, indreapt-o spre lumina
– Cand esti copil la tara si cazi cu curul intr-un cui ruginit, ultima ta grija este fasul rupt
– In Basarabia, daca nu bei cu rudele, nu le “respecti”
– Iubeste-ti mama, iarta-ti mama, iubeste-ti sora, iarta-ti sora, iubeste-ti tatal… Ideea e sa ierti si sa iubesti
– Poti sa inveti mult mai multe despre limba romana de la o profa nebuna careia ii pasa decat de la una pregatita careia i se brehane
– Frica, asemenea unei femei de 58 de ani la volan, trebuie depasita…
Si multe alte povesti reale, autentice pe care merita sa le cunoasteti la un maraton de monoloage la GoPlayArt.
De ce va spun despre asta? Ca este cel mai bun lucru pe care stim sa il facem… Este atat de bun, incat dam banii inapoi la final pana la ultimul leu, daca ti-i vrei. Din 80 de oameni, nimeni nu i-a vrut inapoi, cu toate ca erau toti romani. Daca vrei sa aflii despre tine, daca vrei sa vindeci niste chestii (cu toate ca nu ne propunem sa va vindecam, ne propunem sa scoatem povesti faine, cu substanta, restul e un bonus), daca vrei sa vezi cum e sa imparti bucati din tine cu altii si sa fii si aplaudat si imbratisat la final, poate ca e de tine treaba asta. Intreaba-i pe cei care au fost. Sunt destui cat sa iti faci o parere obiectiva. A, si apropo de unde s-a coborat ingerul, acolo s-au cunoscut Felix si Pati…
BILOXI BLUES BY GOPLAYART, COMING SOON
La jumatatea lui octombrie, premiera oficiala Biloxi Blues, by GoPlayArt
Cu: Alex Petrescu, Marius Botezatu, Andi Popescu, Vadim Ursu, Sandu Postolache, Andrei Ciuca, Alin Neagoe, Mihai Luiuz, Bogdan Adrian, Diana Dragomirescu, Lenghel Noemy, Crisa Hazu
Regia: Felix Dumitrescu, GoPlayArt
Durata: 2 ore
DE CE LE NUMIM… CURSURI DE VIATA
E momentul sa recunoastem…
GOPLAYART NU ARE NICIO TREABA CU ACTORIA
Suntem de 5 ani pe taraba. Si nu plecam nicaieri, stati linistiti. Noi vom stinge lumina. 5 ani de “Cursuri de actorie, cursuri de viata!”, ani in care poate unii au zis ca suna a marketing, altu’ confuz ne-a lasat mesaj pe Facebook cu “Cursurile de viata sunt in Pantelimon, boss”, neintuind proximitatea Vetrei Luminoase. Ani in care am tras ca oamenii care ne-au ales pe noi sa joace nu la fel de bine ca actorii de la TNB, ci cu 2 clase peste, ca, sincer, de-aia nu am mai calcat de vreo 5 ani la teatru. Ajunsesem sa imi cunosc toate nuantele de jeg de pe ghete in sala de teatru, pentru ca limba murdara sau siretul stropit erau credibile si autentice. Pe scena, mai putin spre deloc spre “Cum imi iau aia 42 de lei inapoi?”. Si am tras de oameni. De limitele lor. De ce isi puneau ei in fata. De credintele cu care intrasera in sala de la GoPlay, lupta noastra cu ce le-au zis parintii, lupta noastra cu ce si-au zis ei inainte de inscriere, lupta lor cu a accepta ca e ok sa fii genial. Si alta lupta sa intelegi ca e si la indemana. Si alta lupta sa nu uiti pana saptamana viitoare. Si asa de mult ne placea cand vedeam non-actori devenind actori in toata regula, incat nu vedeam altceva. Cursuri de viata… Cum adica cursuri de viata? Ma lasi cu teleshopping-ul asta? …
S-au cunoscut la Valea Doftanei, la un workshop de jocuri de actorie GoPlayArt. Si de atunci sunt neseparati.
S-au logodit pe plaja de la Vama Veche, de fata cu profu’ de actorie. S-au certat, si o vor tot face, ca asa si-au jurat in fata lui Big Boss.
A dormit el pe canapeaua de la GoPlay cand a venit si a ars scrisori de dragoste pe gratarul din curtea fostei locatii. (Aici dau din casa mea, nu a lor, ca, tehnic vorbind, era in casa mea :P).
Au facut Craciunuri si Revelioane la GoPlay. Si impreuna, si separat, inainte sa se cunoasca.
Au jucat amandoi in piesele noastre.
Au plans amandoi la Monoloagele noastre, atat la Cheia, cat si in sala plina de straini.
Au vorbit deschis despre ce ii doare mai tare, despre ce ar face pe oricine in 2016 sa zica: “Ba, slabiciuni, defecte, hai sa caut pe altcineva, ca asta e Second Hand”…
A nascut azi-dimineata un pui de 3 kile jumate, cat un Pepsi la promotie de Craciun.
Mi-a dat mesaj la 3 dimineata el ca “Nastem”. Si i-am raspuns “Fir intins, copchil sanatos”, nu “Tampitule, dormeam.” cum as fi facut in mod normal…
Am vorbit de dimineata la telefon si cu el, si cu ea. Si mi-e clar ca isi vor iubi progenitura. Le-am oferit 2200 si amandoi au refuzat 😛
Sper sa ia cate un pic din ingerul lui si din dracul ei. O sa fie ce trebuie…
De ce nu avem nicio treaba cu actoria? Ca… Am gasit altceva mai important pe drum…
Precum Olga Tudorache, in Livada de visini, care a inteles abia la ultimul spectacol ce inseamna replica: “Adio, livada mea”, asa intelegem si noi ce inseamna…
Cursuri de Viata.